Cele mai frumoase zile ale tinereții mele

Ana Novac își manifestă rezistența îndârjită în fața ororii, transformându-și jurnalul de lagăr în principalul instrument de apărare și revoltă. Jurnalul devine modalitate de atac împotriva celor responsabili de „cele mai frumoase zile ale tinereții sale”. Trăind infernul, Ana Novac înregistrează suferința cu o remarcabilă luciditate față de mizeria umană, față de absurditatea războiului, față de intangibilitatea frontierei dintre călăi și victime. „Meseria mea sunt cuvintele. Să le găsesc pe cele mai precise și mai percutante – pentru a surprinde incoerența lumii în care trăiesc. Să fiu un martor onest pentru lumea asta!”