TEATRUL EVREIESC DE STAT
Teatrul Evreiesc din România are o tradiţie de 148 de ani, inaugurată la 19 august 1876, la Iaşi, în vestita grădină de vară „Pomul verde”, când artistul şi scriitorul Avram Goldfaden (1840-1908) a pus bazele celui dintâi teatru evreiesc profesionist din lume, prezentând un spectacol cu propria sa trupă. Una dintre primele cronici la reprezentaţiile lui Goldfaden purta semnătura celui mai de seamă poet român, Mihai Eminescu, care aprecia jocul actorilor ca „foarte bun”. După o serie de reprezentaţii, Goldfaden şi trupa lui s-au mutat la Bucureşti, jucând şi în oraşele prin care treceau: Botoşani, Galaţi, Brăila. Succesul obţinut l-a stimulat pe Goldfaden să creeze noi lucrări dramatice (printre altele, piesele istorice Sulamit, Iosif în Egipt, Iudith şi Holofern), legate de cele mai adânc înrădăcinate tradiţii culturale evreieşti, din care a preluat mai toate elementele ce conţineau măcar un sâmbure de teatralitate.
De atunci, Teatrul Evreiesc s-a manifestat neîntrerupt în sfera culturii româneşti. În anul 1917 şi-a început activitatea şi regizorul Iacob Sternberg, care a practicat mai cu seamă genul revuistic. Un impuls hotărâtor în creativitatea lor a însemnat pentru artiştii evrei din România contactul cu celebra trupă a teatrului din Vilna, care a efectuat un amplu turneu la Bucureşti, în 1923, jocul de echipă şi omogenitatea prestaţiilor actoriceşti fiind calităţi însuşite cu entuziasm.
O perioadă foarte grea în istoria teatrului evreiesc a fost marcată de anii dictaturii de tip nazist din timpul celui de-al doilea război mondial, când artiştii evrei nu au avut voie nici să joace în propria limbă, nici să apară pe scenele teatrelor româneşti. Atunci a luat fiinţă la Bucureşti Teatrul Baraşeum, ale cărui reprezentaţii (în majoritate, spectacole de revistă, foarte gustate de public, inclusiv de cel românesc) se desfăşurau în limba română.
În anul 1948, Teatrul Evreiesc din Bucureşti a devenit instituţie de stat. De atunci şi până astăzi, scena din strada Dr. Iuliu Barasch a prezentat peste 200 de premiere. Un repertoriu bogat, ce cuprinde adaptări scenice după operele marilor reprezentanţi ai literaturii idiş (Şalom Alehem, I.L. Peretz, Mendele Mocher Sforim, Isaac Bashevis Singer, Ephraim Kishon), piese ale unor clasici ai dramaturgiei evreieşti (S. Ansky, Iacob Gordin, H. Leivik), ale unor dramaturgi evrei din România (Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Sever, Dumitru Solomon) şi din lume (Arthur Miller, Israel Horovitz, Mario Diament), precum şi ale unor iluştri autori din dramaturgia universală (Moliere, Lessing, Ibsen, Bertolt Brecht, Lion Feuchtwanger, Max Frisch, Friedrich Dürrenmatt, Arnold Wesker), a oferit largi posibilităţi de afirmare unor actori de seamă. Sevilla Pastor, Beniamin Sadigursky, Dina König, Lia König, Mauriciu Sekler, Isac Havis, Samuel Fischler, Mano Rippel, Benno Popliker, Seidy Glück, Sonia Gurman, Eugenia Balaure, Leonie Waldman Eliad, Theodor Danetti au fost nume importante ale Teatrului Evreiesc de Stat, care şi-au ilustrat bogatele resurse interpretative nu numai în dramă şi comedie, ci şi în spectacole muzicale, căci, prin tradiţie, actorul evreu joacă, dansează şi cântă. Această tradiţie o continuă azi Maia Morgenstern, ei alăturându-i-se Roxana Guttman, Nicolae Călugăriţa, Andrei Finţi, Natalie Ester, Geni Brenda Vexler, Mihai Ciucă, Luana Stoica, Mircea Drîmbăreanu, Marius Călugăriţa.
Numeroase date interesante legate de instituţie şi nu numai pot fi găsite în lucrarea de referinţă intitulată ”O sută de ani de teatru evreiesc în România” şi datorată regretatului om de cultură Israil Bercovici, care a fost vreme de peste trei decenii secretar literar al TES.
În ultimul sfert de veac, Teatrul Evreiesc de Stat a efectuat câteva apreciate turnee în S.U.A., Canada, Israel, Germania, Austria, Rusia, Elveţia, Franţa, Grecia, luând parte şi la o serie de manifestări internaţionale. De pildă, în anul 2000 teatrul a realizat în coproducţie internaţională spectacolul An die Musik de Pip Simmons, după o idee originală de Rudy Engelander şi pe muzica lui Chris Jordan, dând reprezentaţii, printre altele, la Nancy, Avignon, Salzburg, Zürich, Londra, Berlin, Copenhaga, Rotterdam.
De asemenea, Teatrul Evreiesc de Stat a organizat şi găzduit, în 1991 şi 1996, Festivalul Internaţional al Teatrului de Limbă Idiş. În anul 2002, a fost coorganizatorul Festivalului Naţional al Teatrelor Minoritare din România, iar în anul 2003 a fost coorganizator şi gazdă a primului Festival de Cultură Idiş din Europa. În anul 2017, Teatrul Evreiesc de Stat a organizat și găzduit prima ediție a Festivalului Internațional de Teatru Idiș TES FEST, ajuns deja la a patra ediție.
Cu 148 de ani de istorie și aproape șapte decenii de activitate ca instituţie de stat, ca singurul ansamblu de acest gen cu existenţă neîntreruptă, Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti are un profil distinct, reprezentativ atât pentru mişcarea teatrală din România, cât şi pentru peisajul contemporan al artei scenice de limbă idiş.
CLĂDIREA TES
Clădirea Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti datează din ultima decadă a secolului al XIX-lea. Doctorul Iuliu Barasch, care cumpărase terenul, intenţiona iniţial să construiască aici o clinică. Terenul era situat în inima unui cartier evreiesc bucureştean, unde spre sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX trăiau în jur de 300.000 de evrei. După câţiva ani aici s-a construit totuşi nu o clinică, ci o casă de cultură.
Anii dictaturii fasciste din timpul celui de-al doilea război mondial au însemnat o perioadă grea pentru artiştii evrei, care au fost lipsiţi de dreptul de a juca în limba lor maternă şi au fost îndepărtaţi de pe toate scenele româneşti. La începutul anilor ’40 ai secolului trecut câţiva artişti, scriitori, şi muzicieni au înfiinţat Teatrul Evreiesc Baraşeum, pe scena căruia au evoluat, jucând în limba română, o seamă de cunoscuţi actori evrei, printre care Alexandru Finţi, Beate Fredanov, Willy Ronea, M. Bradu, N. Stroe, Mircea Crişan ş. a. În acea vreme clădirea avea două săli: una la parter, unde se jucau piesele de teatru, şi o alta la etajul întâi, destinată spectacolelor de revistă.
În 1948 a fost înfiinţat Teatrul Evreiesc de Stat, iar în 1954-1955 clădirea a fost renovată în forma care s-a păstrat până astăzi. Sala de spectacole are 200 de locuri, instalaţie de sunet şi de climatizare, instalaţie de translație prin supratitrare, fiind folosită şi ca sală de conferinţe şi simpozioane. În foaierul teatrului au loc dese vernisaje de expoziţii de artă, lansări de carte etc.
Clădirea Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, singurul teatru al unei minorităţi naţionale care fiinţează în capitala României, reprezintă un punct de atracţie vizitat de numeroşi turişti, politicieni străini, membri ai Corpului Diplomatic şi delegaţii de peste hotare.
LIMBA IDIȘ
De aproape două sute de ani limba idiş este declarată moartă sau pe cale de dispariţie. Umilită şi aruncată în cel mai ascuns colţ al conştiinţei evreieşti, această limbă a fost şi este un refugiu pentru evreii de pretutindeni. Născută în ghetourile evului mediu timpuriu, limba idiş a reuşit să esenţializeze în melodicitatea sa toată bucuria comuniunii de neam şi toate nenorocirile exilului, a trecut prin focurile inchiziţiei şi prin pogromuri, pentru ca astăzi să stea neînfricată în faţa globalizării şi asimilării de orice fel.
Ce este limba idiş dincolo de indicaţiile pe care le găsim în orice enciclopedie? Este un mod de gândire, un mod de a percepe viaţa, este felul de a fi al poporului evreu. Nu este toridă şi nemiloasă ca ebraica, cu indicativele sale impetuoase… Este dulce, melodioasă, veselă, dar… cu lacrimă în colţului ochiului. De la blestemele sale, recunoscute ca fiind cele mai copioase din lume, şi până la diminutivele gingaşe, limba idiş este un amalgam de sentimente.
Vechea zicală evreiască spune: idişul nu se vorbeşte, ci se cîntă. Nevorbitorii de idiş sunt sensibilizaţi de muzicalitatea acestei limbi, iar vorbitorii o numesc cu drag: mame-lushn – limba mamei.
Laureatul premiului Nobel pentru literatură Isaac Baashevis Singer spunea: „unii vor găsi în idiş expresia cea mai fidelă a bucuriei şi a pioşeniei, dragostea de viaţă, aşteptarea lui Mesia, răbdarea şi înţelegerea pentru defectele fiinţei umane. Umorul specific idişului este ancorat în mulţumirea pentru orice zi trăită, gratitudinea pentru orice succes şi dragoste de oameni. A fost limba martirilor, cabaliştilor, cizmarilor şi rabinilor – bogată în amintiri pe care omenirea nu le va uita niciodată. Idişul umil şi visător este idiomul optimiştilor.”
Teatrul Evreiesc de Stat (TES), continuator al primului teatru evreiesc profesionist din lume, creat de Avram Goldfaden in 1876 la Iaşi, este preocupat de păstrarea şi valorificarea moştenirii culturale evreieşti de expresie idiş.
TES caută, prin spectacolele sale, să identifice noi forme de expresie a spiritului limbii idiş, caută să dezvolte şi să propage imaginea unică şi necomparabilă a culturii evreieşti.
Limba idiş este un instrument la care trupa teatrului apelează cu toată dragostea şi simpatia încercând să acumuleze şi să transmită cât mai mult din neegalabila admiraţie pe care i-o purtăm.
(Andrei Munteanu, regizor)