Conferința „Rețeaua Idiș – Trecut, prezent, viitor” a fost evenimentul care a deschis a șasea zi a Festivalului Internațional de Teatru Idiș, ediția 2017, avându-i drept invitați pe Daniel Galay, Ana Rosenfeld, Jacob Kobi Weitzner, Arie Yass, Boris Sandler, Avi Hoffman, Barry Davis, Tal Hever, Sergo Bengelsdorf, Schmuel Atzmon, Rhoda Abecais. Aceștia au luat în discuție nu doar valorile trecutului în ceea ce privește cultura idiș, ci au venit și cu diverse propuneri pentru avântul acestei culturi și răspândirea către o masă mai largă de oameni.
Tal Hever, directorul Centrului Idiș din Paris, consideră că rolul pe care idișul l-a avut în viața culturală europeană nu poate fi contestat, iar cu ajutorul operelor rămase de la marii scriitori, dramaturgi și alți oameni de cultură va reuși să aibă continuitate. Astăzi nimeni nu mai e obligat să vorbească idiș, a mai adăgat acesta, nu e nicăieri limbă oficială, dar atâta vreme cât există oameni, mulți dintre ei tineri, care o învață de bunăvoie, n-o să dispară niciodată. „Nu are rost să ne întrebăm dacă idișul va trăi sau va muri. Idișul este etern”, a spus Tal Hever în incheiere.
Boris Sandler, jurnalist, dramaturg și muzician, a subliniat faptul că noile tehnologii sunt de mare ajutor pentru răspândirea idișului în lume, există multe site-uri, materiale video care pot fi accesate, se cântă în idiș, se scrie și se joacă teatru în această limbă. Legat de domeniul teatral, Sandler consideră că regizorii și actorii trebuie să fie profesioniști, expresivi, pentru ca inclusiv persoanele care nu înțeleg limba să vină cu drag să îi vadă pentru jocul lor și pentru piesele puse în scenă.
Avi Hoffman, actor și regizor, a ținut să precizeze că actorii din teatrele idiș se adresează nu doar unui public evreiesc, ci întregii lumi și că, în general, idișul trebuie să iasă din limitele lumii evreiești pentru a putea merge mai departe în viitor. Propunerea lui ar fi ca toate centrele și instituțiile de limbă idiș din lume să învețe unele de la altele, să se ajute și să își unească forțele pentru crearea unui cerc global, prin intermediul căruia orice are legăură cu idișul să se transmită mai bine către publicul larg din toată lumea. În plus, e important ca idișiștii să nu se bazeze doar pe trecut, ci să creeze în permanență muzică, filme, literatură idiș, să organizeze workshop-uri, festivaluri și alte evenimente, inclusiv în colaborare cu instituțiile de învățământ.
Regizorul Shmuel Atzmon-Wircer, fondator al Teatrului Yiddishspiel din Tel Aviv, consideră că ar trebui creată o asociație internațională pentru promovarea idișului, organizație care să obțină susținere financiară de la guvernele țărilor pentru a realiza diferite evenimente, pentru că, fără bani, idișul poate supraviețui, dar nu poate prospera.
Barry Davis, care predă limba idiș în școli și sinagogi din Anglia, a constatat că, în Anglia secolului trecut, aculturarea și asimilarea evreilor au dus la intrarea în umbră a idișului, însă în ultimii ani se constată o revigorare, iar evreii, marcați de multiculturalitate, au început să devină mai atenți cu moștenirea lor culturală și mai vizibili în spațiul public. Prin activitatea lui, Barry Davis încearcă să dezvăluie pentru cât mai multe persoane comorile culturii idiș, „să aprindă o lumânare în întuneric”.
Evenimentele zilei de 20 octombrie au continuat la ora 17:00 cu un nou concert susținut de TES Orchestra & Bucharest Klezmer Band în Piața Univrsității și cu două spectacole: „Cei doi Kuni Lemel”, prezentat de Teatrul Evreiesc Yiddishspiel din Israel și „Ăsta sunt eu”, one man show-ul lui Avi Hoffman.
Spectacolul „Cei doi Kuni Lemel”, în regia lui Alexander Hausvater, s-a dovedit a fi o adaptare contemporană a piesei clasice a lui Avram Goldfaden, părintele teatrului idiș. O comedie a erorilor, bazată pe adoptarea unor identități false care duc la încurcături amuzante, musical-ul israelienilor a reunit teatrul clasic cu cel modern, inserând, pe lângă replicile actorilor, materiale video și elemente de decor ingenioase. De altfel, după cum a mărturisit regizorul la finalul spectacolului, trupa a venit doar cu o parte din decor, restul fiind realizat într-o singură zi de echipa tehnică de la TES. Publicul care a umplut sala teatrului la „Cei doi Kuni Lemel” a avut parte și de o întâlnire emoționantă cu o bucată din istoria TES, printre actorii trupei israeliene numărându-se și Tricy Abramovici, una dintre stelele Teatrului Evreiesc de Stat București din anii ’70, dar și Iacov Bodo.
Avi Hoffman a adus în fața publicului bucureștean „Ăsta sunt eu”, un one man show deosebit, un adevărat manifest pentru cultura idiș, plin de sentiment și melodie, actorul interpretând cu mult talent și dăruire o colecție de cântece în idiș.
TES FEST 2017 continuă pe 21 octombrie cu două spectacole americane: „O noapte în cazinou” la ora 19:00 și „La jumătatea drumului de dor” la ora 21:30.