În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, șase milioane de evrei au fost uciși în Europa continentală; alături de evrei, și mulți romi, persoane cu dizabilități sau persecutate politic au murit, de asemenea, în acest genocid care a rămas în istorie sub denumirea de Holocaust. Teatrul Evreiesc de Stat comemorează în fiecare an, pe 9 octombrie, victimele acestui eveniment tragic, data fiind aleasă ca Zi Națională de Comemorare a Holocaustului pentru că, în 1941, această zi a marcat începutul deportărilor evreilor din Bucovina în Transnistria.
Din octombrie 1941 și până în august 1942, în timpul regimului dictatorial antonescian, au fost deportați in Transnistria aproximativ 150.000 de evrei din Bucovina și Basarabia, foarte puțini dintre aceștia reușind să supraviețuiască. Antonescu decisese anihilarea populației evreiești de pe teritoriul României, deși, în comunicările către populație, acesta minimaliza dimensiunea actelor sale, declarând doar că evreii au fost mutați sau au părăsit țara.
Pe 9 octombrie 1941, evreii din Bucovina de sud au fost deposedați de bunuri, închiși în vagoane de marfă și deportați forțat. În momentul plecării, deportaților nu li se permitea să își ia cu ei decât lucruri strict necesare, mare parte dintre ele fiindu-le apoi confiscate de către jandarmi. Cei care nu au fost împușcați pe drum au murit de foame sau din cauza bolilor, mulți fiind bătrâni, bolnavi și copii. Unii dintre ei au fost împușcați în timpul călătoriilor inumane, în care se străbăteau zeci de kilometri fără oprire, alții au ajuns și au fost cazați în condiții inimaginabile, în spații dezafectate, umiliți și maltratați deoarece lagărele fuseseră gândite de la bun început ca spații de exterminare.
Stabilirea datei de 9 octombrie ca Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost un prim pas prin care România și-a asumat greșelile din trecut și prin care încearcă se mențină vie amintirea acestor orori pentru ca niciodată ceva asemănător să nu se mai întâmple.