Teibale și demonul ei

„Singurii demoni cu care trebuie să luptăm sunt cei dinlăuntrul nostru.” – Mahatma Gandhi

Se spune că cei mai greu de înfrânt demoni sunt cei din interiorul nostru. Și poate nu degeaba se spune acest lucru. Piesa de teatru Teibale și demonul ei ne oferă o perspectiva modernă, dar profundă și plină de înțelesuri asupra acestei vorbe.

Acțiunea se petrece într-un orășel polonez numit Frampol, spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Teibale (interpretată fără de cusur de către Alexandra Fasolă), o femeie atrăgătoare și cu mulți pretendenți, este înconjurată de tradiții crude și de convenții nemiloase. Pe lângă limitările care îi sunt impuse din exterior, de la societate prin prejudecățile și tabuurile sale, în piesă apar și alte limitări care vin din interiorul personajului, căci aceasta ne dezvăluie o explozie de trăiri tumultoase și o mentalitate în care superstițiile își fac ușor loc.

Deși titlul piesei poate trimite cu gândul mai mult la genul horror, totuși e de precizat că singurul lucru horror este ce se poate ascunde în interiorul nostru. Urmărind acest aspect, Teibale și demonul ei este o piesă ce se face remarcată mai ales prin povestea dramatică ce reunește atât spiritualitatea, cât și sexualitatea inerentă ființei umane.

Din acest punct de vedere, ființa umană, care ia naștere prin intermediul personajului principal, este prezentată ca un întreg. Ea nu are doar o parte bună, luminoasă, spirituală, ci și o parte ascunsă, sexuală.

Viziunea modernă își face simțită prezența pe tot parcursul piesei, însă aceasta e completată frumos și neașteptat cu elemente vechi, reprezentate mai ales prin tabuuri și constrângeri sociale.

Teibale și demonul ei nu este o piesă chiar ușor de digerat. Aceasta le spune lucrurilor pe nume și îți necesită toată atenția pentru a vedea și ceea ce se transmite pe lângă acțiunea de la suprafață.

Această viziune modernă asupra ființei umane prinde glas prin interpretarea actorilor. Acești oameni pun atâta dedicație în ceea ce fac, încât un singur spectator se poate surprinde împărtășind emoțiile personajului și schimbându-și starea după cum se schimbă acțiunea.

Piesa, deși dramatică, are grijă să picure pe ici, pe colo, câte un moment comic ce sparge intensitatea și oferă o mică pauză până la următorul moment intens.

Pentru mine această oră (și 20 de minute) a fost una deosebit de plăcută ce mă face să vă îndemn să vă închideți puțin laptop-urile, să vă lăsați toate grijile deoparte și să mergeți la teatru.

Sursă: Pălărisme

Demonii vin în diferite forme și culori. Când sunt deghizați în oameni, sunt și mai greu de recunoscut și, mai mult, sunt mai greu de ținut la distanță. Asta spune, de fapt, Teibale prin povestea ei.

Teibale și demonul ei, văzută vineri (24 aprilie) la Teatrul Bulandra, e cea mai îndrăzneață piesă la care am fost spectator, sub semnătura Teatrului Evreiesc de Stat. Teibale (Alexandra Fasolă) e o femeie singură, dorită de la distanță de un bărbat pentru care ea nu are niciun sentiment. Un demon alb (Mircea Dragoman) îi intră în casă și o posedă, reușind să o îndrăgostească sau, mai bine zis, să o vrăjească. Femeia îl dorește din ce în ce mai puternic și, în absența lui, îl minte pe rabin și ajunge la nebunie. Conștient că nu o poate avea la nesfârșit, demonul o convinge că menirea ei e să se căsătorească cu acel bărbat care o visează. În final, totul se dovedește a fi o farsă, un joc periculos al unor măști.

Decorul, simplu, se modifică și capătă sensuri în funcție de jocul actorilor. Jumătatea de ceas din fundal e folosită inițial ca loc de citit, pentru ca apoi să fie dulap cu haine sau sertar pentru alte ceasuri deșteptătoare și pălării, din care Teibale, într-un moment de tăcere resemnată, face martorii căsătoriei ei. Apoi, costumația transmite alte mesaje. Sunt momente în care demonul, încornorat, e singurul îmbrăcat în alb. Alte momente în care amândoi sunt albi. Iar la nuntă, Teibale e singura în culoarea purității – o puritate falsă, jucată atât de ea, care iubește un demon, cât și de el, care minte pentru dorință. Măștile, deși vizibile prin însuși Alchonon, sunt purtate de personaje într-un joc al dragostei, în dansuri și momente ritualice.

Dacă personajele secundare nu mi-au spus prea multe din gesturi, compensează cei doi actori din rolurile principale. Alexandra Fasolă și Mircea Dragoman mi-au părut, pe scenă, jumătăți ale aceluiași cosum. Teibale și Alchonon vorbesc mult din mâini, din respirații neregulate și din ochi. Felul în care lumina cade pe chipul lui sugerează putere sau, din contră, oboseală. Umerii lăsați sunt semn al decăderii, iar mâinile încordate, întinse, tremură în umbre de dorință. Timpul e măsurat în tic-tac-uri pe fundal, în șase ceasuri-martori ai sacrificiului și în muzică. Alchonon o poartă pe femeie prin agonie pe umeri, dansând pe o melodie care-i aduce alinare, care-o scapă de chinul absenței iubirii.

Spuneam că e o piesă îndrăzneață. Vorbește despre luarea în derâdere a tradițiilor și practicilor religioase, minciuni pentru plăcere trupească, nebunia unei femei îndrăgostite, extaz și decădere. Îți spune despre câte faci, orbit de nevoie sufletească, și despre cum demonii albi își pierd puritatea când scopul iubirii lor dispare.

Sursă: Semne Bune

Cum va suna titlul “Teibale si demonul ei“?

Va spun sincer ca pe mine m-a atras foarte tare. Fie ca va ganditi la ceva mai thriller sau poate SF, trebuie sa stiti ca este o piesa de teatru care va incanta vizual. Este un spectacol puternic cu o regie care imi place foarte tare.

“Teibale si demonul ei” este o piesa care apartine Teatrului Evreiesc de Stat si care ii are in distributie pe actorii: Alexandra Fasola, Mircea Dragoman, Geni Brenda, Veaceslav Grosu, Cornel Ciupercescu, Viorel Manole si Nicolae Botezatu. Textul este semnat Isaac Bashevis Singer & Eve Friedman, iar regia Szabó K. István.

Si daca am incheiat paragraful tehnic al piesei cu regia, am sa va spun ca regizorul Szabó K. István se dezlantuie in piesa si o transforma in ceva foarte viu. In afara actorilor pe care ii ador si ii apreciez cu fiecare replica rostita, regia unei piese poate inseamna enorm. Si de bine, dar si de rau. In cazul acestei piese, regia intregeste piesa facand un tot. Si cum nu ma pricep la date tehnice, sa va spun cum am vazut eu aceasta piesa.

Nu ma pot abtine sa nu subliniez jocul actoricesc marca Alexandra Fasola care de fiecare data ma cucereste cu dragostea fata de meseria ei, fata de teatru, fata de scena. Eu simt lucrul acesta de fiecare data. Pentru mine asta inseamna sa fii un actor exceptional, sa darami bariera dintre public si spectatori.

Nu este o piesa SF, nici thriller, nici horror. Este o incursiune fantastica care se contruieste din flash-uri. Daca zic un ludic experimental, m-as referi mai mult la regie decat la piesa in sine. Este o piesa intreaga daca ma gandesc bine. Interesanta pentru iubitorii de vizual, pentru iubitorii de mister sau pentru iubitorii de povesti fantastice precum sunt eu. Ador stilul Eliade. Asta este!

Ador fantasticul in literatura, dar acela plin de sens, de simboluri, nu SF-ul. “Teibale si demonul ei” este o incursiune fantastica si la propriu, dar si la figurat! Dedublari, decoruri, lumini, dansuri frenetice, masti. Acum daca faceti un joc de imaginatie veti vedea ca am dreptate. Este un spectacol vizual consistent.

Alexandra Fasola o joaca pe Teibale infrangand judecati de orice natura. Iese din personajul traditionalist si intra intr-o lume pasionala unde este pregatita sa-si asume iubirea in orice forma ar fi. Devine ea alaturi de demonul ei traind pana la extrem. “Extremul” il veti descoperi singuri. Doar ca pana acolo vedem in Teibale un personaj construit din joc de iele, ademenitor, dar foarte periculos. Teibale va face fata acestui joc? Va castiga puterea dragostei in orice forma ar fi ea ca intr-o poveste cu happy end? Va castiga puterea milei?

Va provoc la duel. Duelul dintre dragoste si mila. Dintre eul Teibale si non-eul Teibale. Duelul dintre sacru si profan!

Va invit intr-o lume fantastica supradimensionata, in jocul actorilor de exceptie pe care Teatrul Evreiesc de Stat ni daruieste prin spectacolele sale.

O explozie vizuala in tablouri vii! Asta este piesa de teatru “Teibale si demonul ei” pe care o recomand cu drag! Asadar, dragii mei, inchideti televizoarele si mergeti la teatru.

Sursă: Blog Liana Rucsanda