Tangou final

“Tangou final” este prima piseă de teatru în care Maia Morgenstern joacă pe scenă alături de fiul ei, Tudor Aaron Istodor. Se presupune însă că, atunci când admiri sau analizezi orice formă de artă, trebuie să laşi în urmă cunoştinţele adiacente despre biografia autorului sau a altor persoane implicate şi să studiezi în exclusivitate opera, lucrarea, rezultatul final. Aşadar, să facem abstracţie de legătura din viaţa reală dintre cei doi actori. Un alt aspect pe care trebuie să îl uităm este că piesa “Tangou final” se joacă de aproape 10 de ani (din noiembrie 2004) şi că a câştigat numeroase distincţii şi premii la festivaluri de teatru, inclusiv internaţionale. Autorul piesei este Mario Diament, iar la reprezentaţia din 7 octombrie 2014, de la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti, regia a fost semnată de Moshe Yassur şi scenografia de Constantin Ciubotaru.

Piesa de 100 de minute spune povestea interviului acordat de o fostă stea de cinema, Valeria Duran (Maia Morgenstern), tânărului jurnalist Diego Goldstein (Tudor Aaron Istodor). Valeria, retrasă din lumina reflectoarelor în urmă cu douăzeci de ani după un scandal iniţiat de jurnalişti, acceptă totuşi să îi acorde lui Diego un interviu în apartamentul de hotel în care locuieşte singură. Jurnalistul este un mare fan al fostei actriţe şi este onorat de şansa ce i se acordă. Însă Valeria Duran din filme, din paginile revistelor şi ziarelor nu mai există, după cum ea însăşi recunoaşte în primele schimburi de replici cu Diego. Dependentă de pastile şi de alcool, suferind de singurătate, Valeria trăieşte într-o lume proprie, în care realul se împleteşte aleatoriu cu imaginarul.

Interviul are loc în dublu sens, astfel că îl cunoaştem şi pe Diego la fel de bine ca pe fosta actriţă. Îi descoperim temerile, complexele, punctele sensibile de care Valeria se va folosi până la final pentru a-şi proteja imaginea din presă. Dinamica dintre cele două personaje menţine interesul pentru desfăşurarea acţiunii. Nici nu poate fi altfel într-o întâlnire dintre o actriţă, antrenată să înşele, să disimuleze, şi un jurnalist, a cărui meserie este să afle adevărul. Ca într-un tango, cei doi se rănesc reciproc pentru a-şi alina ulterior rănile.

Piesa, plină de umor, dar şi de dramă, este construită într-un mod inteligent de la început până la final, într-un crescendo care se sparge în sunetul destupării unui dop de sticlă de şampanie sau în sunetul descărcării unui revolver. Jocul excepţional, extrem de profesionist al celor doi actori nu poate decât să facă piesa şi mai atrăgătoare pentru spectatori. Într-un mod surprinzător, în “Tangou final”, imaginaţia, fantezia, halucinaţiile devin realitate. Este suficient să apeşi pe trăgaci.

Sursă: Semne Bune

Sute de afişe care promovează Tangou final, spectacolul Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, muşcă fără milă din carnea de beton a stâlpilor şi din retina nevinovată a trecătorilor obişnuiţi. Publicitatea agresivă, îmbrăcată în hârtie ieftină, îţi poate manipula negativ intuiţia, făcân­du-te să crezi că ai de ocolit încă o şuşă, din noianul celor care parazitează carierele unor mari actori. Nu este deloc aşa.

Spectacolul Tangou final în care s-au reunit pe aceeaşi scenă o mamă şi fiul ei, o actriţă de performanţă şi un actor aflat la începutul carierei, este o întâlnire cu un text viu, o regie discretă şi eficace şi doi interpreţi care se înţeleg din priviri.

Maia Morgenstern şi Tudor Aaron Istodor au venit duminică (29 august 2010) în Parcul Lumea Copiilor, din sectorul 4, pentru a juca în faţa unui public pasager, format din mulţi copii şi părinţi luaţi prin surprindere de oferta culturală. Dar asta nu a contat. Nivelul reprezentaţiei a fost mult peste medie, chiar şi în condiţiile în care mirajul spectacolului de teatru a fost sabotat de scena improvizată, de huruielile motoarelor de pe pista de carting situată în spatele decorurilor şi de instalaţiile aflate la vedere: cablurile încălecate şi reflectoarele ineficiente, care au funcţionat în plină lumină naturală.

Maia Morgenstern joacă rolul unei foste stele de cinema, Valeria Duran, care s-a retras subit, în plină glorie, şi s-a claustrat inexplicabil într-o cameră de hotel. Timp de 20 de ani nu a scos vreo vorbă, învăluindu-şi viaţa în mister. Tudor Istodor este Diego Goldstein, un reporter imberb care o convinge pe actriţă să-i acorde un interviu. Este, mai întâi, intimidat de personalitatea puternică a divei; treptat, pe măsură ce îşi declară admiraţia faţă de rolurile ei, care l-au făcut să viseze, jurnalistul îi câştigă încrederea şi reuşeşte să pătrundă, cu reportofonul deschis, dincolo de zidurile care protejează amintirile traumatizante ale actriţei.

Sunt scene de intimitate, între doi posibili viitori amanţi, dar Maia Morgenstern şi Tudor Istodor reuşeşc să treacă peste ele discret, fără să producă stânjeneală în rândul publicului. Spectacolul este un tur de forţă electrizant pentru Maia Morgenstern, iar studenţii care îl vor vedea pot lua un curs rapid de actorie de nivel superior, pentru că rolul comprimă o întreagă şcoală de actorie.

Drama îi furnizează Valeriei Duran, actriţă dependentă de medicamente şi alcool, replici care funcţionează ca ironii la adresa lumii strălucitoare a showbizului sau ca atacuri la adresa breslei jurnaliştilor. Actriţa a fost forţată să îşi ucidă copilul, în pântece, când acesta era doar „un mormoloc”, doar ca să-şi păstreze aura de tinereţe invincibilă, care vinde atât de bine filmul comercial. Un jurnalist i-a divulgat secretul şi a aruncat-o în depresie.

În locul ei, studiourile au ales o altă actriţă, care „ştia să urle mai tare”, cu pielea mai fină şi mult mai dispusă la compromisuri. Iar „cei care adulmecă hoituri” şi care distrug o viaţă pentru un titlu de ziar şi-au găsit alte victime. Tangou final, producţie care va putea fi văzută în această toamnă, la sediul Teatrului Evreiesc de Stat, te ţine în priză ca un thriller şi sparge momentele de tensiune cu umor de calitate.

La finalul spectacolului de sub o oră şi jumătate, un bărbat de până în 40 de ani, îmbrăcat în tricou, şlapi şi pantaloni trei sferturi i-a spus fiicei pe care o ţinea pe genunchi: „Tati, o vezi pe doamna de pe scenă? A fost «Fecioara Maria» în filmul cu Iisus. E printre cele mai mari actriţe din lume!”.

Sursă: Agenda LiterNet

Maia Morgenstern, una dintre cele mai îndrăgite actriţe din România, va oferi, duminică, la Leicester Square Theatre, o reprezentaţie a spectacolului Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti – ”Tangou final”, de Mario Diament, în regia lui Moshe Yassur, informează Institutul Cultural Român (ICR), preluat de Mediafax. Actriţa va urca pe scenă alături de fiul său, Tudor Aaron Istodor.

Premiera românească a spectacolului a avut loc în anul 2004 şi de atunci se joacă, nu numai la Teatrul Evereisc de Stat, dar şi pe toate scenele din ţară, cu mare succes.

În ”Tangou final”, publicul o va putea admira pe Maia Morgenstern în rolul unei actriţe celebre, retrasă din viaţa publică, ce este suspusă interviului vieţii sale de un tânăr ziarist în căutarea unui subiect de senzaţie: un personaj cu profesia disimulării şi simulării, iar celălalt cu profesia aflării adevărului. Dar premisele nu sunt întotdeauna respectate, iar preţul aflării adevărului poate fi prea scump.

”Tangou Final” este cea de-a opta reprezentaţie a seriei ”Poveşti spuse-n româneşte” care, de curând, a împlinit un an de la lansare şi s-a bucurat până acum de un succes deosebit, aducând în faţa publicului românesc şi britanic atât legende ale teatrului românesc, precum Ion Caramitru, Horaţiu Mălăele, Mircea Diaconu, Alexandru Repan şi Oana Pellea, cât şi artişti mai tineri, precum Mirela Oprişor şi Vlad Zamfirescu.

”Poveşti spuse-n româneşte” propune publicului întâlnirea cu mari actori, spectacole de teatru şi recitaluri din România, alcătuite pe baza unor texte clasice sau contemporane româneşti şi universale.

Sursă: Adevărul

Am dansat ”Tangou final” cu Maia Morgenstern şi Tudor Istodor la Teatrul de Artă din Bucureşti şi am fost din nou vrăjită de talentul, versatilitatea, spontaneitatea şi expresivitatea acestei minunate actriţe pe care o ador. M-a captivat cu intrepretarea unui rol destul de solicitant exact cum a făcut în Lola Blau, one woman show în care Maia Morgenstern îşi etalează complexitatea actoricească.

”Tangou final” este o dramă scrisă de Mario Diament şi spusă cu un amestec optim de umor şi tragism de către regizorul Moshe Yassur, în a cărui viziune Teatrul Evreiesc de Stat a crezut foarte mult.
I-am mai văzut pe Maia Morgenstern şi pe fiul ei Tudor Istodor jucând împreună în Tragedie Dentară, dar nu au interacţionat la fel de mult ca în spectacolul Tangou final unde sunt singurii artişti din scenă, oferind un recital actoricesc, atât separat cât şi împreună.

Piesa ”Tangou final” este o dramă în două personaje şi spune povestea unei celebre actriţe care se retrăsese de mult timp din lumina reflectoarelor, preferând să îţi trăiască dramele în singurătatea căminului ei, să îşi înece amarul în cupele cu şampanie înţepătoare…să uite.

Valeria Duran este o femeie frumoasă, trecută bine de prima tinereţe care, într-un moment de slăbiciune şi sinceritate, se dezgoleşte, îşi dă toate măştile jos în faţa unui tânăr, îşi varsă sufletul, îşi rosteşte regretele şi se confruntă, într-un moment de adevăr, cu fantomele propriei existenţe.

Valeria Duran este un star de cinema a cărei viaţă fusese distrusă de reporteri. Cu toate acestea, înfruntându-şi frica de a lăsa prea mult din viaţa ei, din trecutul ei, din emoţiile ei să mai fie subiecte de tabloide, acceptă să dea un ultim interviu.

Spre surprinderea actriţei, nu-i trece pragul un reporter hotărât, cu atitudinea aceea de rechin pe care aştepta să o înfrunte, ci Diego Goldstein, un tânăr care se pierde uşor şi devine complet neîndemânatic atunci când este cuprins de emoţii. Iar întâlnirea cu Valeria îi provoacă o avalanşă de emoţii pentru că aceasta reprezenta pentru el o femeie care îl învăţase, prin rolurile sale, ce este iubirea şi pentru care, invariabil, dezvoltase o pasiune ascunsă. Rolul Valeriei Duran din ”Tangou final” este unul dificil pentru că personajul face slalom printre stări şi sentimente contradictorii cu o asemenea repeziciune încât, la un moment dat, ca spectator, rămâi năucit.

Maia Morgenstern este excepţională, aşa cum o ştim, şi reuşeşte interpretarea, fără cusur în opinia mea, a acestei partituri. Am fost din nou hipnotizată de uşurinţa şi eleganţa cu care trece de la o femeie sensibilă la una puternică, de la o fiinţă caldă şi zâmbitoare la una dură şi agresivă, de la o femeie normală la una măcinată de afecţiuni ale minţii şi sufletului. Pentru că, în personajul pe care îl întruchipează în ”Tangou final”, trăiesc, într-un singur trup, toate aceste fiinţe.

La rândul său, cumva încă în umbra mamei sale, însă cu multă expresivitate, Tudor Istodor dă sugestiv viaţă tânărului ziarist emotiv, pe alocuri crizat, care, aflat în faţa primului său real succes jurnalistic, este dispus să depăşească graniţele profesionalismului şi chiar pe cele ale legii. Este sensibil în faţa frământărilor şi umbrelor din mintea Valeriei, este copleşit de personalitatea ei, se isterizează în anumite momente, se topeşte ascultând declaraţiile actriţei şi dansează cu ea un Tangou final neaşteptat. Deşi Tudor Istodor pare foarte diferit de mama sa, ca manifestare artistică, sper să ajungă la nivelul dumneaei de excelenţă în actorie la un moment dat, pentru că talentul există cu siguranţă.

Spectacolul ”Tangou final” este un eveniment teatral la care este bine să participaţi în primul rând pentru interpretarea actorilor Maia Morgenstern şi Tudor Istodor, apoi pentru că are un text dramatic cu inserţii comice foarte reuşit, mi-a plăcut mult, şi, nu în ultimul rând, pentru povestea cu o încărcătură emoţională foarte mare.

Sursă: Blog Ileana Andrei