Ma tineam de multa vreme sa vad „Papusarul”, piesa de teatru marca Teatrului Evreiesc de Stat. Va spun sincer, ca la inceput, titlul nu m-a atras, ba chiar mi-a trecut pe la urechi, fuse si se duse. La un moment dat, am auzit intamplator povestea piesei si am hotarat sa merg. Deloc nu am gresit. Ba chiar am concluzionat cat de fraiera am fost. Nu ma mai iau niciodata dupa titlul unei piese de teatru.
Autorul textului este Gilles Segal, costumele si scenografia sunt realizate de Viorica Petrovici, muzica Yves Chamberland si regia? Daca stiti de colaborarea permanenta dintre cei doi si am pomenit de Yves Chamberland… celalalt nu poate fi decat regizorul Alexander Hausvater.
Nu stiu parerea voastra despre Alexander Hausvater, dar va spun ca mie imi place cumva pseudo-excentricitatea regiilor sale. Evident ca incearca sa duca lucrurile pe alocuri pana la extrem, dar in ”Papusarul” nu. Cel putin aceasta este parerea mea. Mi-a placut foarte tare piesa, text, regie si mai ales muzica… dar nu avea cum sa fie altfel atunci cand in joc este creatia lui Yves Chamberland.
Holocaustul, fuga de trecut, supravietuirea in contingent, o lume imaginara.
Samuel Finkelbaum este papusarul. Viata lui rapita de nazisti si nebunia lui. Sa fie o nebunie reala? Sa fie Holocaustul motivul nebuniei? Sa vrea sa devina nebun ca sa poata supravietui durerii, amintirilor? Samuel Finkelbaum refuza sa creada ca razboiul s-a terminat, refuza sa se bucure de libertate cand durerea numita Birkenau este de nesuportat. Nu poate depasi usa apartmentului din Berlin pentru ca ar trebui sa dea ochi in ochi cu realitatea. Realitatea crunta ca el traieste si sotia lui a ramas dincolo de gardul ghimpat al iadului de la Birkenau.
Realitatea lui este formata din carpe, ace si ata. Asa ii poate avea aproape pe toti langa el. Evadarea lui este dubla. Cea fizica, evaderea din lagar si evaderea psihologica, cea din lumea reala.
Samuel Finkelbaum este personajul interpretat de actorul Constantin Florescu, personajul care m-a facut sa descopar un actor urias. Rolul pe care il interpreteaza in „Papusarul” este un rol greu, dar pe care il face exceptional. Trecerile din realitatea contruita de el in realitatea adevarata, sunt incredibile. Aceste treceri dureaza fix cat o bataie in usa. Nemtoaica.
Nemtoaica jucata cu sensibilitate si totodata cu putere de actrita Natalie Ester este liantul lumilor, al imaginatiei, al realitatii, al durerii, al sansei. Cand apare pe scena… tresari, esti captiv. Spectator te-ai numit la casa de bilete a teatrului, atunci cand ti-ai achizitionat biletul de intrare la spectacol. Acum esti in lumea lui Finkelbaum si trebuie sa joci.
Nemtoaica, Popov, Spencer, Weissfeld sau doctorul (roluri interpretate cu originalitate de catre actorul Nicolae Calugarita) incearca din rasputeri sa intre in lumea papusarului, pe cand noi, cei din fata lui Finkelbaum, suntem deja in lumea lui.
Sa reuseasca prietenul din Birkeanu (rol interpretat de actorul Rudy Rosenfeld) sa patrunda? Nebunia papusarului ii permite sau il opreste pe acesta?!
Rolurile sunt foarte bine creionate: Constantin Florescu, Natalie Ester, Rudy Rosenfeld, Nicolae Calugarita, Alexandra Fasola, Anka Levana, Marius Calugarita, Iolanda Covaci, Darius Daradici si Viorel Manole sunt actorii „nebuni” care au intrat in jocul regizoral inedit semnat de Alexander Hausvater. Interpretarea lor da calitate spectacolului, il face un spectacol special in asa fel incat, pierdut fiind in lumea imaginata de regizor, aplauzele sa te poata trezi.
Si totusi… Nebunia regizorala a lui Hausvater nu se termina odata cu aplauzele… intrebarea este: ies actorii la aplauze sau …?
Sursă: Blog Liana Rucsanda