Am venit din provincie să văd „uraganulˮ la lucru! Capacitatea doamnei Morgenstern de a exploda scenic este uimitoare! Nepotul meu, Veniamin, o piesă scrisă pentru ea. Un rol dominant al unei evreice rusoaice (Esfir Livovna) dezamăgite de propriul fiu şi care a adoptat de la orfelinat o fată ce rămâne gravidă cu un tip neevreu, într-o atmosferă moscovită din perioada sovietică. Ideea este că uleiul nu se amestecă genetic cu apa.
Piesa e lungă şi se desfăşoară pe durata unui meci de fotbal, intră în prelungiri fără pauză. Publicul rezistă. Stilul scrierii Ludmilei Uliţkaia este realist la sânge, ceea ce place.
Capacitatea de memorare a unui număr imens de cuvinte care conţin infinite tonuri şi nuanţe oferă doamnei Maia Morgenstern situații teatrale în care atinge punctul cel mai înalt posibil al exteriorizării sentimentelor într-o gamă variată de expresii scenice dramatice, cu fior tragic şi cu elemente şi inserţii comice, cum a fost momentul „sinuciderii” prin aruncarea pe fereastră, intens aplaudat. Publicul românesc e sclavul comediei pe care o caută şi acolo unde nu îşi are locul. Adevărate probe ale măiestriei artistice sunt şi convorbirile telefonice casnice, în decor de familie, care explodează apoi, după 25 de minute, într-o poveste în care apare generaţia tânără cu un aer proaspăt, pe scenă simţindu-se o briză extrem de plăcută, iar „uraganulˮ se retrage diplomatic.
Decorul Iulianei Vîlsan e moscovit, cu spaţii largi şi tavane înalte, cu un fundal mobilat de la un capăt la celălalt. Nu constituie o surpriză câtă vreme el nu apare după ridicarea cortinei. Impresia este de luxuriant greoi, exagerat chiar, cu aglomerare de obiecte şi cu un pat unde tinerii vor face dragoste, total radical, prin dimensiunea lui comprimată în exces. Sexul sub cearceaf culminează cu o notă de vulgaritate (singura!) a tânărului care îşi încheie prohabul!
Muzica lui Vasile Şirli, adecvată, necesară, ajută la procesarea întregului text dramatic-fluviu, în tablouri insulare.
Regia lui Vlad Massaci e matură, sigură, inventivă, tradiţională şi asigură o perfectă sincronizare în jocul actorilor care se dedică cu plăcere şi eficacitate demersului artistic.
În rolul Elizaveta Iacovlevna, doamna Emilia Popescu ţine piept eroic „uraganuluiˮ Morgenstern, fiind contrapunctică, drăgălaşă, calmă, echilibrată şi ridică la fileu mingi de replici pentru campioană. Este de remarcat şi modul cum, la un moment dat, exasperată, face faţă rafalelor de replici, având explozie umană total justificată. Se simte actriţa versatilă, cu farmec aparte.
În rolul fetei Sonecika, Andreea Alexandrescu aduce căldură, fior poetic, joacă drama cu discreţie şi demnitate, contribuind la o înseninare a scenei suprasaturate de fulgere şi trăsnete.
În rolul tânărului Vitea, Răzvan Krem Alexe vine cu farmecul ofiţerului rus, care cucereşte reduta şi o părăseşte după confruntarea cu iubita însărcinată cu Veniamin, dar nu divulgăm secretele acestui bizar love story.
Aplauzele spectatorilor, intense, ratifică întregul efort artistic al echipei de la TES, după sinistra şi prea lunga pandemie.
Sursă: Rinocerul (Dinu Grigorescu)
