Recenta premieră a Teatrului Evreiesc de Stat, ”Musca Spaniolă” de Franz Arnold și Ernst Bach, este o comedie bulevardieră ca la mama ei, înscenată cu mult haz de tânărul regizor Andrei Munteanu. Dacă vreți să petreceți râzând în hohote o seară de duminică, părăsiți terasele din Centrul Vechi și faceți câțiva pași până la scena de pe strada Franceză, devenită pentru o vreme Piața Festivalului Bucureștii lui Caragiale. Aici va începe, la ora 20.30, un spectacol la care vă veți distra de minune.
Cei doi autori, Arnold & Bach, au pus în fundația construcției lor o temă destul de vehiculată de la Shakespeare încoace: comedia erorilor. Sfânta confuzie care seamănă zâzanie între personaje și amuzament în public. Sursa ”nenorocirii” se află într-un trecut destul de îndepărtat, când o dansatoare de flamenco intitulată ”Musca Spaniolă” s-a iubit înflăcărat cu una dintre actualele notabilități ale orașului. Amorul nebun s-a soldat cu un bebeluș. Nu știm exact care dintre actualele notabilități ale orașului este fericitul tată, cert este că un dosar compromițător circulă periculos pe sub nasurile actualelor soții ale actualelor notabilități. Grav e că anii au trecut, Musca Spaniolă o fi îmbătrânit, s-o fi schimbat și ea, bebelușul o fi crescut, și el, așa că fericiții tați nu mai știu nici cine e Musca, nici cine e plodul. Toată povestea asta complicată este transpusă pe scenă de o echipă de actori admirabili, obișnuiți cu greutățile și cu determinarea eroică de a-și da sufletul de dragul publicului. Voi preciza, până nu uit, că spectacolul se joacă în limba română.
Fără niciun dubiu, prezența cea mai strălucitoare (dar și cea mai încărcată de umor) este Roxana Guttman, în rolul Emmei Klinke, o doamnă din înalta societate pe care autoarea costumelor, Anca Lazăr (absolut minunată) a îmbrăcat-o ca pe o veioză, cu o spectaculoasă rochie – abajur și un ornament de purtat pe cap pe care mi-e imposibil să-l denumesc. Deși specialitatea ei sunt rolurile tragice, Roxana Guttman se întrece pe sine și în registru comic, tocmai prin faptul că deține o îndelung exersată artă a păstrării limitelor în tot ceea ce face pe scenă. Fără gesticulație excesivă, fără acute în ton, fără nicio îngroșare de dragul efectului facil, actrița propune un personaj perfect viabil, decupat parcă din realitatea imediată. Doamna Klinke este educată, organizată, corectă, serioasă, înțeleaptă, știe cu cine vrea să-și mărite fiica, e un stâlp de susținere rezistent pentru soțul ei și pentru societate, iar atunci când e rost de deslușit un mister, devine un detectiv de elită.
Actrița realizează cu subtilitate un contrast de mare haz cu toate celelalte personaje și, în primul rând, cu Mihai Ciucă, interpretul soțului, domnul Ludwig Klinke, un onorabil comersant care, momentan, e mistuit de grija unei cantități impresionante de muștar ce riscă să se altereze într-un depozit. Ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, brusc, îi flutură deasupra capului și sabia lui Damocles sub forma unei paternități nu tocmai dorite, dar care îl înduioșează profund. Mihai Ciucă trece cu nonșalanță de la o stare la alta, secondându-și cu succes partenera de scenă.
În rolul Paulei, fiica deloc încântată de mirele ales de mama sa, o vedem pe talentata Iolanda Covaci, iar în rolul lui Wally, prietena Paulei, evoluează cu aplomb Anka Levana. Ambele caricaturizând cu dezinvoltură două fâșnețe nu prea inteligente și, din fericire, având gusturi total diferite în materie de bărbați.
O prestație excelentă oferă Dorina Păunescu, în rolul surprinzătoarei cameriste Marie. Personajul ei este ceva între mama iluzorie a lui Norman Bates din ”Psycho” și menajera ubicuă din ”Cinci detectivi la miezul nopții”. Dorina Păunescu își creionează eroina cu exactitate farmaceutică, de la mersul cocoșat, de bătrânică necăjită, la arțagul legat de pretențiile stăpânei și vizitatorii care o calcă pe nervi. Ajunge să apară în decor, fără să facă nimic, și sala explodează de râs.
La fel de comică este și marea – la propriu – doamnă Mathilde, în varianta Maiei Morgenstern, care pare Turnul Eiffel alături de fragila Roxana Guttman, dar și de miniaturalul Rudy Rosenfeld, inspirat distribuit în rolul soțului Mathildei. Exprimându-se în monosilabe, înalta Mathilde trece de la nemișcarea scorțoasă la tăvălirea pe jos, fără economie de mijloace. Deși… un pic de economie la casa omului nu strică niciodată. Foarte bine instalați în roluri sunt și Cornel Ciupercescu (Eduard Burwig), Nae Botezatu (Alois Wimmer), Marius Călugărița (Fritz Gerlach), Mircea Dragoman (Anton Tiedemeyer), Mihai Prejban (Heinrich).
În seara când am văzut ”Musca Spaniolă”, tracul premierei a produs și câteva momente hazlii, neprevăzute în regia spectacolului, majoritatea legate de siguranța frumosului decor creat de Puiu Antemir. Luat de val, Cornel Ciupercescu a doborât fructiera de pe masă, Roxana Guttman a clătinat peretele din stânga scenei, la scena cu interogarea lui Tiedemeyer, iar Maia Morgenstern era să dărâme, la rândul ei, peretele din dreapta. Chiar dacă, între timp, spectacolul s-a rodat, și – sper! – nu mai au loc evenimente neprevăzute, vă garantez că veți râde pe săturate vizionând acest spectacol amuzant ca o vacanță reușită.
Sursă: Muze și Arme