Janka

Apare din nou în peisajul nostru teatral, un recital. De astă dată este un recital memorabil sub două aspecte. Mai întâi, monologul “Janka” al scenaristului american Oscar K.Speace readuce în atenție cumplitul efect asupra condiției umane lăsat de istoria nazismului, de holocaustul practicat.  O femeie își povestește viața cu ororile aplicate de sistemul nazist, dar și cu bucuriile întâlnirii cu dragostea și o familie. Acest dificil monolog în care istoria și societatea sunt evocate drept cadru esențial al existenței, beneficiază de interpretarea de EXCEPȚIE a actriței Maia Morgenstern, de nerecunoscut printr-o replică impresionant valorificată scenic în regia lui Toma Enache.

Mesajul spectacolului este direct și provocator – Nu uitați niciodată trecutul, iniferent de credință și naționalitate, pentru că unele manifestări distrugătoare din istoria sa s-ar putea repeta prin demența unor conducători! Janka, o evreică din Sighetul Marmației, ajunsă în lagărele naziste, cu o familie distrusă, prin șansă este salvată din capcana ororii unei societăți dezaxate și își reface cu greu viața în America alături de un soț, soldat american. Este o istoria inspirată din realitatea unui OM, marcat de o viață confruntată cu o lume nebună, nebună. Janka va “citi” scrisorile vieții sale cu dorința firească, de a le lăsa mărturie necesară urmașilor, poate celor doi copii, Oscar și David, dar și celor de astăzi care inconștient uită trecutul istoric al lumii nostre. Nu ocoliți acest spectacol pe considerentul că aveți noțiuni despre trecut ! Este o subtilă “lecție” de istorie, despre viață și adevăr, necesară și pentru a privi mai atent societatea din jur.

Scenariul lui Oscar K.Speace, în traducerea Ioanei J.Popescu și prin regia lui Toma Enache care s-a ferit de efecte și exagerări, nu propune o reprezentare didactică a trăirii istoriei. Regizorul se pliază pe forța interpretei și nu îi îngreunează comunicarea prin artificii de imagine. Durerea calvarului, dar și  bucuriile normalității vieții prin care trece Janka, textul și regia le montează mereu în paralel. Simplu mobilat spațiul de joc, cu un fotoliu și un pian cu un sfeșnic cu trimitere spre credința eroinei, dar și cu un ecran alăturat, spectacolul ne propune să cunoaștem amintiri din viața lui Janka, și prin proiecții sugestive cu fotografii din familia sa, dar și din “societatea” în care a trăit cumplite suferințe. Consistența emoționantă a existenței acestei femeii, prinde viață prin transmiterea sensurilor cu sensibilitate și forță dramatică de către  Maia Morgenstern, care se dovedește, din nou a fi o mare actriță, când se transpune în personaj și nu cade în maniera exagerărilor. Timp de o oră și jumătate, Maia Morgenstern taie respirația publicului prin trăirea sinceră a situațiilor prin care trece personajul în evocările sale. De la o scenă la alta, conform montajului, actrița trece prin trăirea intensă a situațiilor, de la disperare și lupta pentru viață a personajului într-o societate sinistră, până la întâlnirea cu dragostea și împlinirile unei familii. Este răsplătită cu aplauze firești, de la o scenă la alta, fie la cea în care transmite uimirea unui om claustrat de un regim dictatorial căruia i se dăruiește în sfârșit,  o pâine, fie la cea a libertății regăsite într-o familie normală. Maia Morgenstern realizează la superlativ expunerea scenică într-un recital a condiției umane dictate de mersul unei societății trecute istoric prin etape alarmante.

Acest spectacol nu este numai un omagiu pios adus victimelor holocaustului, ci un avertisment că viața omului nu poate fi frântă prin demențele unei societăți supuse autorității unor persoane bolnave psihic, cum a fost și Hitler. “Janka”, prin interpretarea Maiei Morgenstern, este un “recital eveniment “ despre lumea noastră și demersurile sale istorice, și va emoționa orice spectator.

Sursă: Blog Ileana Lucaciu

”Janka”, un spectacol cu Maia Morgenstern, menit să omagieze memoria victimelor Holocaustului, va fi prezentat, miercuri, de la ora 19.00, la Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti. Pentru a omagia memoria victimelor, pe 9 octombrie, dată la care în 1941 a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria, şi pe care Guvernul a desemnat-o ca fiind „Ziua Naţională a Holocaustului”, Teatrul Evreiesc de Stat prezintă spectacolul „Janka”, după un scenariu de Oscar Speace, în traducerea lui Ioan J. Popescu. Regia artistică a spectacolului este semnată de Toma Enache. Personajul interpretat de Maia Morgenstern, Janka Festinger, s-a născut la Sighet la 16 noiembrie 1916 şi a murit în 1994, la vârsta de 78 de ani, dar povestea ei a rămas, spusă de copiii ei, David şi Oscar Speace, într-un documentar artistic, în piesa care-i poartă numele. Povestea Jankăi dezvăluie în detaliu ceea ce s-a întâmplat atunci când familia ei, care trăia la Sighet, a fost distrusă. În martie 1944, nemţii ocupau Sighetul şi procesul de exterminare a evreilor urma să înceapă. În luna mai, zece mii de evrei, cu bagajele în spate, soţi şi soţii separaţi de loviturile care veneau din toate părţile, copii care-şi pierdeau mamele, plângând, tineri şi bătrâni, înghesuiţi în vagoane de marfă, fără mâncare şi apă, fără aer, aveau să ajungă, după opt zile îngrozitoare de mers cu trenul, la Auschwitz.

Sursă: Radio România Cultural

“Tata, n-am să uit niciodată!” Sunt primele cuvinte pe care le-am auzit după spectacol. Le-a spus un puşti de vreo 10-12 ani, urcându-se în maşina parcată pe strada Dr. Iuliu Barasch, vădit marcat de povestea Jankăi Festinger. Un copil care acum a aflat că Holocaust înseamnă milioane de poveşti tragice, asemenea celei trăite de Janka. “Un strigăt venit din altă lume către cei care au rămas, către memoria noastră…” – după cum le mărturisea ziariştilor actriţa Maia Morgenstern, protagonista spectacolului montat de Toma Enache.

“Există un moment în viaţa fiecăruia în care ştim că după aceea nimic nu va mai fi la fel.” Pentru regizorul şi dramaturgul Oscar K. Speace, acest moment a fost în vara anului 1997, când a aflat despre existenţa scrisorii în care mama sa îşi povesteşte călătoria prin Holocaust, călătorie începută pe 15 mai 1944 la Sighet şi încheiată pe 1 mai 1945, într-un vagon de tren părăsit de nemţi, repus pe linia vieţii de soldaţii americani: “Căsătorită cu un soldat american staţionat în Germania – prima căsătorie recunoscută oficial de armata americană – a emigrat în Statele Unite şi s-a stabilit în însorita Californie unde a dat naştere la doi gemeni – mie şi fratelui meu David – pe care i-a considerat simbol al victoriei asupra soluţiei finale naziste”. El este cel care a scris piesa Janka, fratele său, David D. Speace, fiind cel care a publicat volumul Momente fericite din viaţa Jankăi Festinger.

“Am trăit patru vieţi… Viaţa mea în România de dinainte de Hitler… Viaţa mea datorită lui Hitler… Viaţa mea cu Bob, soţul meu… Viaţa mea după ce a murit Bob…” – Janka, de patru ori Janka. În atmosfera caldă a casei în care locuieşte acum singură, Janka, sub dicteul amintirilor – vorbind despre fraţi, despre surori, despre bunica mândră care i-a predat lecţia demnităţii, despre lagăre, despre suferinţe inimaginabile, despre supravieţuire, despre libertate şi iubire, despre neuitare –, îmbrăţişată de fotoliul în care, poate, Bob îşi citea ziarul sau privea la televizor, răsfoieşte cu mâini tremurânde filele scrisorii. Maia Morgenstern se lasă pradă emoţiei, pentru că a vorbi despre ceea ce s-a întâmplat “e o responsabilitate, e o datorie… Viaţă, emoţie, suflet”. Regizorul Toma Enache a intuit reacţia puternică a spectatorului în faţa acestei poveşti devastatoare şi a creat un spaţiu în care fotografiile document – se cade subliniată aici contribuţia editorului de imagine Cristi Săndulescu – să poată deveni personaj. Asistăm astfel la un copleşitor dialog cuvânt-imagine.

Premiera românească a avut loc anul acesta, pe 6 mai, la Sighetu Marmaţiei, cu Maia Morgenstern în rolul Jankăi, iar pe 8 mai, era prezentată la Radio România Cultural, cu titlul Janka Festinger – Biografia unei supravieţuitoare a Holocaustului, de Teatrul Naţional Radiofonic în cadrul proiectului “Biografii, memorii”. Premiera absolută a piesei Janka a avut-o ca protagonistă pe actriţa americană Janice Noga care, pe 21 mai 2011, a venit la Sighetu Marmaţiei să o prezinte publicului din România. Şi, din nou, Maia Morgenstern: “Mă întrebam cu frică, atunci când m-am apucat să lucrez la spectacol, ce mai poate adduce nou acest text. Oare nu va fi un spectacol convenţional? Oare nu s-a spus totul? Pe cine mai poate interesa? (…) Această mărturie zguduitoare m-a făcut să mă regăsesc, să mă reconsider şi, cel mai important, să pot găsi răspunsuri celor care, din păcate, îşi pot pune asemenea întrebări.”

Sursă: Yorick

27 ianuarie. In fiecare an ar trebui sa ne amintim ca este Ziua Internationala de Comemorare a Holocaustului.

27 ianuarie, data la care, in 1945, cel mai mare lagar nazist de exterminare, de la Auschwitz-Birkenau (astazi in Polonia), a fost eliberat de armata sovietica.

Multi stiu ce este Holocaustul, multi stiu ce s-a intamplat acolo cu adevarat; si totusi dupa atata timp nu este vizibila aceasta oroare, sau cel putin asa mi se pare mie. Oare tocmai din cauza asta, aceasta durere a lumii sa fie ocolita? Este prea dureroasa aceasta bucata de istorie? Si totusi…

Tot adevarul acela poate nu o sa il cunosc niciodata, dar ce stiu si cat stiu face pamantul sa se cutremure pe sub talpi si ma infioara ori de cate ori aud, vad, citesc. M-am gandit odata ca acel iad de atunci este iadul pe care ni-l inchipuim, si ca eliberarea, sfarsitul suferintei absolute, apa si painea, soarele si caldura sunt raiul. Pentru noi sunt lucruri normale, le avem mereu, le apreciem prea putin, insa pentru cei care au fost inchisi in iad, constientizez ca acestea au reprezentat raiul.

Acest subiect, dezbatut atatia ani, unul al istoriei manjit cu sange si atat de studiat, a ramas doar un subiect azi. Este adevarat ca acum nimic nu mai poate intoarce timpul, nimeni nu mai poate face nimic, niciodata nu va mai fi la fel. Nu stim exact cati evrei au murit, cum nu stim exact nici cati au reusit sa supravietuiasca, insa cei din urma sunt cei care ne-au lasat dovezi. Sunt cei care au avut puterea sa il tina pe Dumnezeu in sufletul lor si puterea sa nu il invinovateasca pentru tragediile si chinurile prin care au trebuit sa treaca. S-au nascut evrei si pentru asta au platit. Si ce pret?! Dumnezeu i-a numit odinioara “poporul ales”, insa abjectia speciei umane i-a ales ca fiind poporul care trebuie sa moara, insa nu oricum.

Am vazut piesa de teatru “Janka”, scrisa de Oscar Speace, purtand semnatura regizorala a lui Toma Enache si bucurandu-se de participarea Maiei Morgenstern in calitate de protagonista a piesei, ”Janka” prezinta povestea unei realitati traite in vremea Holocaustului. Subiectul este exact despre aceasta fila insangerata, dureroasa pana la extrem. Toata piesa este o realitate cutremuratoare.

Despre aceasta, Maia Morgenstern spune: “Aceasta piesa este o marturisire, un document de viata tulburator, un act de respect fata de drama acelor oameni, un act de reconstituire foarte important, un strigat venit din alta lume catre cei care au ramas si catre memoria noastra care se sterge“.

Va recomand aceasta piesa, chiar daca mai mult va va incarca decat elibera. Este o lectie care, dupa parerea mea, ne mai trezeste putin din amorteala si ne mai resusciteaza memoria. „Janka” este cea mai cutremuratoare piesa de teatru pe care am vazut-o vreodata.

Janka Festinger: “Am trait patru vieti… viata mea in Romania de dinainte de Hitler… viata mea datorita lui Hitler… viata mea cu Bob, sotul meu… viata mea dupa ce a murit Bob…”

Sursă: Blog Liana Rucsanda