Teatrul Evreiesc de Stat ne bucură la sfârşit de an cu mai multe premiere: În vizită la Domnul Green (11 noiembrie), Amantul (4 decembrie) şi Motke Hoţul (22 decembrie). Vă voi vorbi aici despre piesa lui Jeff Baron, În vizită la Domnul Green, pe care eu am văzut-o pe scena Teatrului Bulandra, Sala Izvor, care a găzduit acest spectacol în data de 10 decembrie, deoarece clădirea Teatrului Evreiesc de Stat este în renovare.
Despre Jeff Baron vă pot spune că este un dramaturg apreciat mai ales în Statele Unite şi răsplătit cu premiul KulturPreis Europa în 2001, însă piesele lui au fost traduse în zeci de limbi, iar piesa În vizită la Domnul Green, scrisă în 1996, a fost pusă în scenă în 43 de ţări, printre care şi România, pe scena Teatrului Evreiesc de Stat.
Spectacolul este susţinut de doi actori: Virgil Ogăşanu în rolul Domnului Green şi Tudor Istodor în rolul lui Ross. Virgil Ogăşanu se remarcă printr-un joc impecabil, credibil, reuşind să fie chiar Domnul Green la el acasă. Tudor Istodor este un actor tânăr, cum cerea şi rolul, desigur, dar care pare că nu este chiar în largul său pe scenă la început, deşi până la finalul piesei cei doi au fuzionat spectaculos, lăsând spectatorul să vadă scânteile sărite din sudura celor două personaje.
Domnul Green este în vârstă, singuratic, retras, ursuz. Locuieşte singur în New York, în apartamentul pe care l-a împărţit cu soţia până de curând. Acum este văduv şi neconsolat. Este evreu şi ţine foarte mult la tradiţiile evreieşti, mănâncă numai kosher şi respectă învăţămintele Talmudului. Într-una dintre rarele sale ieşiri din apartament, tânărul Ross îl loveşte uşor cu maşina, în trafic. Judecătorul desemnat acestei cauze hotărăşte că Ross trebuie să îl ajute pe Domnul Green în gospodărie. La început, Domnul Green respinge ajutorul lui Ross, însă treptat află că şi el este evreu şi asta îl face să îi dea o şansă.
De-a lungul vizitelor săptămânale pe care Ross le face în apartament, cei doi descoperă puncte şi experienţe comune, dar şi au şi divergenţe, certuri şi momente de cumpănă. Ross este pentru Domnul Green ca o sondă dureroasă în trecut, care scoate la suprafaţă răni adânci şi încă deschise. Dialogurile dintre cei doi relevă şi unele chestiuni sociale specifice disputei dintre generaţiile de evrei: tradiţie versus conştiinţă, controverse legate de sexualitate, orgoliu şi tradiţie versus dragoste şi familie.
Nu vreau să vă divulg mai multe despre poveste, pentru că nu vreau să vă stric bucuria vizionării acestei piese, însă vă mai spun că este un spectacol la care veţi râde, dar vă veţi întrista deopotrivă. Vă veţi implica emoţional, pentru că sigur veţi empatiza cu unul sau celălalt dintre personaje şi veţi avea propria părere despre subiectele discutate pe scenă. Finalul este emoţionant şi neaşteptat, aşa cum este şi evoluţia spectaculoasă a celor două personaje care până la urmă fuzionează într-o reacţie aproape chimică pe scenă.
Sursă: REALITATEA EVREIASCĂ
