Unele spirite nu sunt cu adevărat dușmănoase, ci mai degrabă confuze, pentru că pornesc în necunoscut cu dureri covârșitoare și tocmai de aceea sunt hăituite oriunde s-ar duce, hălăduiesc fără un rost și fără un loc al lor, alungate de oameni și de duhurile de dincolo. Se refugiază în trupuri care nu sunt ale lor, ca într-o fortăreață, și nu mai vor să iasă nici cu vorbă bună, nici cu ceartă, până în clipa în care nu li se promite ajutor pentru drumul pe care îl au de făcut mai departe. E mai bine să ajuți un astfel de suflet – spun personajele din spectacolul regizat de Chris Simion-, pentru că blestemul e o pedeapsă prea grea și pentru un suflet de pe lumea asta, darămite pentru unul de dincolo… S-ar putea să-ți pierzi sufletul dintr-un legământ făcut pe lumea asta sau ai putea să-l rătăcești într-o mare iubire, spune bătrânul și rabi, care este chemat martor la judecata dintre lumi, pentru un legământ crezut uitat, care a sucit, însă, soarta unor familii, cale de două generații. Pentru că lumea, fie ea cea de aici, fie cea de dincolo, nu va avea nici liniște și nici odihnă până ce ordinea stabilită prin legământ nu va fi respectată întocmai cum a fost rostită cândva, de-a lungul vieții.
Multă vreme, cam până în secolul al XVI-lea, Dybbuk-ul a rămas acolo unde s-a născut, în imaginația celor care doreau să dea formă necunoscutului, deși mai apoi, o dată cu povestea cu același nume semnată de Shloyme Zanvl Rappoport, cunoscut sub pseudonimul literar S. Ansky, un scriitor rus de origine evreiască, ilustru cercetător al al folclorului ebraic, duhul rătăcitor și-a căpătat meritata notorietate în lumea cultă. Dramaturgia iudaică, cu un incredibil umor absurd, ca în poveștile lui Shalom Aleihem, poate avea tente shakespeariene, așa cum demonstrează Ansky, care a scris o adevărată Romeo și Julieta estică, mai întâi în limba rusă, o piesă pe care, mai apoi, a tradus-o personal în idiș, formulă în care a fost montat un prim spectacol, care a avut premiera la Varșovia, în 1920.
În timpul scurs de atunci, povestea a fost aplaudată pe scenele din toată lumea, la New York sau la Londra, iar în 1929, însuși George Gershwin a acceptat să scrie un libret, pentru Metropolitan Opera, proiect care a eșuat, însă, deoarece nu putut obține drepturile de transpunere a acestui text. Mai apoi, în 1937, regizorul de origine poloneză Michał Waszyński, supranumit “Prințul » pentru estetica sa elegantă și delicată, a transformat această poveste în film. Intriga a fost exploatată, în spectacole radiofonice, și de CBS sau de BBC, și a devenit și libret de operă, sub bagheta mai multor compozitori, printre care Solomon Epstein sau Ofer Ben-Amots, care, de altfel, a fost premiat pentru această compoziție în Montreal.
O provocare în plus pentru regizoarea Chris Simion, care a fost aplaudată și ovaționată cu acest spectacol, o producție a Teatrului Evreiesc de Stat. ‘Dibuk’ e mai mult decât cea mai provocatoare piesă din literatura dramatică idiș. Este o poveste de dragoste care începe în lumea noastră și se împlinește în lumea de dincolo. Un legământ se face între om și Dumnezeu. Încălcarea lui trezește lumea nevăzută și îl răzbună pe cel nedreptățit. Între magie si firesc, între suprarealism și real, între convențional și neconvențional, cu frământări de culoare, între alb și negru, se întâmplă să îți câștigi sau să îți pierzi sufletul. La ușa omului pândește tot timpul păcatul. Omenirea devine tot mai neputincioasă în fața ispitei. Nu trebuie să ne luptăm cu păcatul, ci să îl facem mai bun. Tot ce a zămislit Dumnezeu poartă în sine o scânteie de sfințenie’, spune Chris Simion.
Spectacolul este un muzical elegant, cu o estetică omogenă, pigmentată cu cadre grandioase, ale căror excelent contrapunct sunt chiar costumele, croite cu măiestrie și aliniate într-o armonie cromatică cu multe sensuri. Povestea se deapănă, misterioasă, cu accente de coregrafie asigurate de Ioana Marchidan și într-o generoasă și extinsă distribuție. Rolul principal, Leea, a fost preluat de Alexandra Fasolă, nominalizată anul trecut la premiul Uniter pentru cea mai bună actriță, pentru rolul din spectacolul „Omul cel bun din Seciuan“, în regia lui Andrei Şerban, regizor cu care, de altfel, colaborează cu predilecție, dacă judecăm și rolul din Car(o)usel-ul de la Bulandra. Îndrăgostitul Hanan este Vaceslav Grosu, care o întâlnește pe Maia Morgenstern și în « Stele Rătăcitoare », o altă producție a Teatrului Evreiesc, și care o va întâlni și în acest spectacol, dar abia din toamnă, deoarece la cele trei ediții de premieră, rolul Frade va fi jucat exclusiv de Luana Stoica.
În acest spectacol a preluat un rol, spiritul Leei, și Cabiria, fiica Maiei Morgenstern, deja obișnuită să-i dea replica ilustrei sale mame, după câteva stagiuni în care a preluat roluri la Teatrul Evreiesc de Stat. Vlad Logigan, care a colaborat cu regizoarea Chris Simion și pentru relativ recentul „Ibrahim şi florile Coranului”, de la Teatrul Metropolis, preia în acest spectacol rolul solului, iar alături de aceștia mai apar alți vreo triezeci de actori, printre care și un seducător grup de copii. E imposibil să nu te fascineze povestea Dybbuk-ului, un spirit chinuit și trist care își adjudecă trupul unui nevinovat, de data aceasta chiar pe al celui pe care îl iubește mai mult și de care nu ar dori să se despartă. Acest mit înspăimântă nu doar prin intriga sa misterioasă, dar și pentru că sugerează că nimic nu poate rămâne neplătit pe lume și că fuga într-o altă dimensiune este o lașitate iluzorie.
Mistică și tenebroasă, maniera de a spune această poveste, înmuiată în Cabala și pigmentată de învățături din Talmud și alte versete religioase, ar putea face lucrurile greu de înțeles pentru spectatorul care urmărește monitoarele de traducere și scena în același timp, deși totul se leagă în cele din urmă într-o lungă serie arhetipală: iubirea, teama, disperarea, moartea și judecata, etalate într-o serie imagistică inspirată, atât la nivel vizual, cât și verbal sau auditiv.
Se cântă bine la Teatrul Evreiesc de Stat, o muzică inspirată din tradiția la care face referire, adâncă, profundă, misterioasă, însoțind o călătorie facinantă între lumi, cu gânduri de aici și cu gânduri de dincolo.
Sursă: Era News
