Cu ocazia Centenarului Marii Uniri, Asociația Femeilor din Teatru IF…/…DACĂ PENTRU FEMEI, in partnership with UNITER, Muzeul Național al Literaturii Române, Arhivele Naționale ale Statului, Asociația România Culturală, Editura Humanitas and Mănăstirea „Schimbarea la Față” din Ellwood City, Pennsylvania, USA, a creat un spectacol care omagiază memoria celei care a fost Principesa Ileana a României, Arhiducesă de Austria, un destin care s-a desfășurat între palat și mănăstire, pe fundalul celor două războaie mondiale, într-o perioadă de mari frământări din istoria Europei. Spectacolul Ileana, Principesă de România aduce la lumină o parte esențiala din istoria Bucureștiului și a României.
Următoarea reprezentație a spectacolului Ileana, Principesă de România, o evocare plină de farmec și dramatism a principalelor momente din viata autoarei și a istoriei trăite, va fi susținut joi, 19 aprilie, de la ora 19.00, at the State Jewish Theatre. Piesa este pusă în scenă de și cu Liana Ceterchi, după o dramatizare de Edith Negulici a romanului autobiografic ”Trăiesc din nou”.
”Da, să trăiesc din nou, pentru că după ce am plecat de acasă, care pentru mine a fost întotdeauna România, am fost ca și moartă. Nu împrejurările au fost greu de suportat, ci insăși nevoia de a trăi. Nu m-am îndoit nicio clipă de necesitatea fizică a prezenței mele pentru cei șase copii ai mei… Dar în interior, „eul” care exista independent de mama, soția, prietena care eram – „eul” esențial, pe care tot restul era construit – a suferit un șoc mortal când am fost îndepărtata de poporul meu.” (Principesa Ileana)
Privit prin prisma celor 100 de ani de la nașterea sa, destinul Principesei Ileana se distinge ca fiind emblematic pentru cursul istoriei contemporane. El stă sub zodia refugiului, începând cu frageda copilarie, ce i-a fost marcată de refugiului la Iași, în timpul Primului Război Mondial, apoi refugiată într-un exil impus de fratele ei, Carol al II-lea, care nu i-a permis să se reîntoarcă în România, nici măcar pentru a-și îngriji mama, nu ca fiică iubitoare, ci ca infirmieră de meserie. Urmează refugiul impus de nou instauratul regim prosovietic, și deci anti-german, ceea ce o afectează, fiind căsătorită cu Arhiducele Anton de Habsburg, considerat inamic. Odată cu abdicarea Regelui Mihai, urmează refugiul impus tuturor membrilor Casei Regale, iar mai apoi neacordarea azilului în Elveția, urmată de Argentina, deloc prietenoasă sub Peron. În final, cei din Statele Unite ale Americii o primesc. ”
Tot acest parcurs a fost unul exemplar. A fost traiectoria unei luptătoare. Principesa Ileana s-a luptat pentru alții, a fost în slujba poporului ei, în slujba celor în nevoie… A realizat spitale, cantine, școli de infirmiere, prin tot felul de modalități de a strânge fonduri pentru răniți, orfani, bolnavi, săraci sau cei mai puțin norocoși decât ea, care era fiica unui rege important, Ferdinand Integratorul, și a unei regine de excepție, Regina Maria a României.
Viața Principesei Ileana, devenită Maica Alexandra, o impune ca model demn de urmat și o legitimează în fața posterității.