[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Descriere program
[/vc_column_text][vc_column_text]
the State Jewish Theatre is launching, as part of its Ticun Olamprogramme, the first edition of the National Competition for Contemporary Jewish Playwriting. The competition, which will be held annually, sets out to discover, develop and stage plays that start from the lives of the many Jewish figures in Romanian history, society and culture.
On the one hand the competition sets out to promote Jewish history and culture and the Jewish community's contribution to local history, society and culture; on the other, to develop contemporary local playwriting on Jewish subjects. The competition is open to anyone holding Romanian citizenship or resident in Romania. Texts submitted must be original, complete plays written in Romanian.
Texts must start from the life story, the biography, of a figure in the history of the Romanian Jewish community. These figures may come from the most varied fields: politics, the sciences, culture and so on. Both well-known and very little-known people may be treated, and figures with a positive public image as readily as controversial ones.
Texts may be documentary, based on subjective experience (dramatisations of diaries, for example) or fictional. They may be signed individually or collectively. Each person may enter one play only.
Three winning plays will be chosen and presented as staged readings at the State Jewish Theatre. The competition's main prize will be a full production of one of the three texts at the TES, together with a playwriting fee. All three winning texts will be developed together with the Ticun Olam project team and with actors from the TES. The text chosen for production will be developed in the course of the work, including during rehearsals, and the author's participation in the whole process of building the production is both provided for and encouraged.
The jury choosing the winning texts will comprise: Maia Morgenstern (actress and manager of the State Jewish Theatre), David Schwartz (director), Andreea Vălean (playwright and director).
The jury will pay particular attention to texts that:
• Start from biographies that have not been dramatised before. A separate document offers an indicative, non-exhaustive list of possible subjects. Treating life stories that have already been turned into plays or film scripts is discouraged (Mihail Sebastian, Max Blecher, Haia Lifșiț and so on)
• Rest on rigorous research and documentation, with attention to the relevant social and political dimensions. An approach that goes beyond individual biography and examines the wider historical, social, political and economic context is encouraged.
• Have a clear, coherent dramaturgical concept and theatrical potential.
Plays should be sent to the email address office@teatrul-evreiesc.ro in non-editable .pdf format or, alternatively, in printed form by post, to the address: Iuliu Barasch street, no. 15, 3rd District, Bucharest. The email or the envelope must contain the title of the play, the author's name and contact details . Texts must be written with Romanian diacritics.
The deadline for submissions is 2 April 2018.
[/vc_column_text][vc_separator][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]
Listă orientativă cu biografii posibile pentru Concursul de Dramaturgie Contemporană Evreiască
[/vc_column_text][vc_column_text]
Lista de față oferă sugestii de puncte de pornire pentru piesele de teatru înscrise în concurs. Scopul listei este mai degrabă să ofere o imagine asupra multitudinii de teme, subiecte și abordări diferite posibile în cadrul concursului. Biografiile prezentate sunt în mod deliberat diverse.
MAX AUSCHNITT (1888-1959)
Industriaș, născut la Galați, într-o familie de industriași, a fost unul dintre cei mai bogați oameni din România în perioada interbelică. Proprietar al uzinelor Reșița și al societății Titan-Nădrag-Călan, avea în subordine aproape 20 de mii de angajați în 1938. A fost partener de poker și de afaceri al regelui Carol al II-lea, căruia i-a făcut numeroase „cadouri”, de la acțiuni la fabricile de armament, la automobile, tablouri, cai de curse și chiar genți pline cu bani. Va ieși din grațiile regelui în urma unui complot al partenerului și rivalului său, industriașul Nicolae Malaxa, celălalt partener de poker și afaceri al lui Carol. În 1939 este arestat și condamnat la șase ani de închisoare. Toate proprietățile sale sunt românizate. În 1942 este eliberat din închisoare și obligat să presteze „muncă în serviciul societății” pe care o efectuează în fostele sale întreprinderi. În toamna anului 1944, după căderea regimului fascist, este rejudecat și achitat, dar își pregătește emigrarea în Statele Unite, proprietățile sale fiind din nou confiscate în urma naționalizării din 1948. După 1989, familia sa a primit de la statul român despăgubiri în valoare de peste 37 de milioane de dolari.
Surse:
- Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice. Ediţie Stelian Neagoe, Bucureşti, Editura Machiavelli, 2003
- Carol al II-lea, regele României, Însemnări zilnice. Ediţie Viorica Moisuc şi Nicolae Rauş, Bucureşti, Editura Scripta, 2001
OLGA BANCIC (1912-1944)
A fost muncitoare, militantă comunistă, activistă anti-fascistă și luptătoare în rezistența franceză în cel de-al doilea război mondial. Născută într-o familie de condiție modestă, a fost arestată pentru prima oară la vârsta de 12 ani, pentru participarea la o grevă în fabrica de saltele la care lucra. A a fost bătută și torturată în închisoare, în ciuda vârstei sale fragede. În anii 1930 a fost arestată de câteva zeci de ori. A emigrat în Franța în 1938, unde a ajutat la transportul de arme pentru brigăzile republicane care luptau în Războiul Civil Spaniol împotriva armatelor fasciste. În 1940, după ocuparea Franței de către armata germană, a intrat într-un grup de rezistență, în cadrul căruia a asamblat bombe și a transportat explozive folosite pentru sabotarea trenurilor germane care transportau trupe și provizii. În 1943 este arestată, transferată în Germania, la Stuttgart și condamnată la moarte. În ciuda torturilor la care este supusă, nu își denunță colaboratorii din mișcarea de rezistență. Este decapitată de ziua ei de naștere, pe 10 mai 1944.
Surse:
- Enciclopedia Holocaustului / Olga Bancic
- Mihai Burcea. „Ghilotinată de ziua sa: Olga Bancic și ultimele gânduri ale unei luptătoare”
MARIA BANUȘ (1914-1999)
Poetă și scriitoare, a scris în anii 1930 unele dintre primele poezii erotice din perspectivă feminină din literatura română. La sfârșitul anilor `30, s-a înscris în mișcarea comunistă ilegală și a început să scrie poezie cu dimensiune social-politică. În perioada socialistă, a scris despre experiența luptei antifasciste, poezie și teatru proletcultist, apoi a fost din ce în ce mai dezamăgită de turnura politică a regimului socialist. A emigrat în Franța. A scris și publicat un jurnal voluminos, care cuprinde amintiri și note începând din 1927, până în ultimul an de viață. Jurnalul descrie copilăria, viața de familie, experiența de femeie evreică, de femeie scriitoare, portrete ale unora dintre personalitățile literare importante, de la Nina Cassian la Zaharia Stancu.
Surse:
- Maria Banuș, Însemnările mele. Cartea Românească, 2014.
PAVEL CÂMPEANU (1920-2003)
Sociolog și activist antifascist, a fost închis între ani 1941-1944 pentru activitate comunistă. După instaurarea regimului socialist, a lucrat în Comitetul Central, în diplomație, fiind responsabil de legătura cu imigrația greacă. Începând din anii 1960, a lucrat la Radio Televiziune, unde a condus Institutul de Studii și Sondaje. S-a depărtat din ce în ce mai tare de practica partidului comunist, iar în anii 1980 a scris și redactat pe ascuns trei volume de critică din perspectivă marxistă a societății socialiste. Deși a fost urmărit în permanență de securitate, inclusiv prieteni relativ apropiați aflându-se printre delatori, a reușit să ascundă textele dactilografiate și să le trimită clandestin în afara României. Volumele sale au fost publicate în Statele Unite sub pseudonimul Felipe Casals. După 1989 a abandonat perspectiva critică marxistă, s-a înscris în Grupul pentru Dialog Social și s-a dedicat exclusiv sondajelor, inclusiv electorale.
Surse:
- Pavel Câmpeanu, Sincretic Society. M.E. Sharpe, 1980
- Pavel Câmpeanu, Ceaușescu, anii numărătorii inverse. Polirom, 2002
- Gheorghe Câmpeanu, „Dosarul de securitate al lui Pavel Câmpeanu”
CONSTANTIN DOBROGEANU-GHEREA (1855-1920)
Personalitate extraordinar de complexă – activist politic, sociolog și teoretician, critic literar și teoretician al culturii, muncitor și patron de restaurant, Gherea s-a născut în Rusia, într-o familie evreiască. S-a refugiat în România sub amenințarea persecuțiilor de către poliția secretă țaristă pentru activitate socialistă. În România a fost parte din mișcarea socialistă încă de la înființarea acesteia la sfârșitul secolului XIX și a fost una dintre figurile cele mai importante și respectate ale mișcării. A fost răpit din Galați de către poliția secretă țaristă (Ohrana) și deportat în Siberia. A evadat din Siberia și s-a întors în România prin Finlanda și Germania. A înființat o cârciumă în gara din Ploiești, frecventată de elita perioadei, cârciumă din care finanța inclusiv activitatea politică de stânga. Deși s-a confruntat cu numeroase ostilități antisemite și inclusiv cu pericolul retragerii cetățeniei, a învățat la perfecție limba română. A elaborat una dintre cele mai importante lucrări de analiză socială și politică românești – Neoiobăgia – și s-a contrat cu Titu Maiorescu pe terenul criticii literare, susținând cauza „artei cu tendință” împotriva „artei pentru artă”.
Surse:
- Constantin Dobrogeanu-Gherea, Opere Complete. Editura Politică, București, Vol. 1-2-3-4-5-6-7-8; (1976-1983)
- Zigu Ornea, Viața lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. Editura Cartea Românească, 1982
CORNEL ELIAS (1924-1942)
Cornel Elias a fost un elev parte din mișcarea anti-fascistă. A fost elev la liceul particular evreiesc „Cultura” din București, înființat special pentru elevii și profesorii evrei dați afară din învățământul de stat în urma legilor rasiale. A fost membru al Uniunii Tineretului Comunist. A organizat împreună cu mai mulți colegi, toți minori, activități subversive aparent benigne precum punerea în circulație a unor bancnote inscripționate cu lozinci anti-fasciste („Jos fascismul!”, „Jos regimul Antonescu!”). A fost prins de Siguranța Statului în 1942 și condamnat la moarte.
Surse:
- Arhivele Siguranței, Fondul 96 (Arhivele Naționale)
- Eroi utecişti, f.l., f.a., broşură din colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare
FUNDOIANU (1888-1944)
Poet simbolist, critic literar și teoretician, debutează încă de la 14 ani se afirmă ca o voce dizidentă în perioada interbelică. Se declară anti-marxist și anti-suprarealist, dar și antifascist convins. În 1923 emigrează în Franța, unde însă se simte mai degrabă exilat și dezvoltă o critică a gândirii moderne raționaliste occidentale, văzută ca generatoare de colonialism, rasism și antisemitism, căreia îi reproșează suprimarea dimensiunii mistice, magice. În perioada ocupației naziste, se înscrie în mișcarea de rezistență franceză. Este deconspirat și arestat în 1944, împreună cu sora sa. Prin diverși prieteni creștini, se obține eliberarea lui Fundoianu, însă nu și a surorii sale. Este deportat împreună cu ea la Auschwitz-Birkenau, unde moare gazat în octombrie 1944.
Surse:
SYLVIA HOIȘIE (n. 1927)
Medic, născută în Câmpulung Moldovenesc, a trăit experiența legilor rasiale și persecuțiilor. A fost deportată în 1941 împreună cu întreaga familie în Transnistria, la Moghilev și Djurîn. Bunicii în vârstă au murit la doar trei săptămâni după deportare din cauza foametei și frigului. S-a întors în România în 1944, a urmat facultatea de medicină și s-a angajat la Institutul Cantacuzino din Iași. Acolo s-a specializat în cercetare de laborator. În anii 1960 a făcut parte din echipa care a descoperit, testat și lansat pe piață vaccinul românesc POLIDIN.
Surse:
ANA NOVAC (1929-2010)
Scriitoare și dramaturg, supraviețuitoare a Holocaustului. Născută într-o familie de evrei maghiari, la vârsta de 14 ani este deportată din Dej, de autoritățile fasciste maghiare la Auschwitz și Plaszow. Părinții și fratele ei au murit în lagăr. După eliberare, se întoarce în România, își recapătă cetățenia română și devine un dramaturg prolific, piesele sale fiind inițial traduse și apreciate în blocul socialist (Ungaria, Uniunea Sovietică). În 1956 însă, piesa Ce fel de om ești tu? este considerată deviaționistă, Ana Novac fiind exclusă din partid. Emigrează inițial în Ungaria și apoi în 1968 în Franța, unde continuă să scrie. Cea mai importantă operă a sa este însă jurnalul ținut încă de la vârsta de 11 ani, care cuprinde inclusiv relatări din lagărul de la Auschwitz, fiind singurul jurnal de lagăr păstrat. În jurnal, descrie în amănunt deportarea, viața în lagăr, absurditatea războiului și dezumanizarea. Jurnalul a fost publicat pentru prima dată în 1968, în limba franceză cu titlul Les beaux jours de ma jeunesse.
Surse:
- The Golden Days of My Youth, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004
NICOLAE STROE (1906-1990)
Actor, regizor și comedian român. A format în perioada interbelică celebrul cuplu Stroe și Vasilache, împreună cu comedianul Vasile Vasilache. Au făcut împreună emisiuni de radio, teatru de revistă și chiar un film despre doi șomeri – primul muzical românesc, Bing Bang, 1935. A compus versurile și muzica unor șlagăre celebre precum Du-mă acasă măi tramvai. În perioada fascistă, din cauza legilor rasiale, nu a mai avut voie să joace în instituții „românești”, fie ele de stat sau private, ci doar la Teatrul Barașeum, înființat special și exclusiv pentru artiștii evrei. Vasilache, care nu era evreu, nu avea voie să joace la Barașeum, astfel că celebrul cuplu comic a trebuit să se despartă. Sfidând autoritățile, Vasilache a apărut în public la spectacolele de la Barașeum și i-a dat chiar din sală replica lui Stroe, care se afla pe scenă. Din păcate, despărțirea celor doi avea să fie definitivă, deoarece Vasile Vasilache a decedat în 1944 într-un bombardament.
Surse:
- Nicolae Stroe, 77 de ani în 200 de pagini
- Nicolae Stroe, Alo, vă povestește Stroe
MEDI WECHSLER DINU (1908-2016)
Pictoriță și profesoară de desen, de o longevitate ieșită din comun, a trăit experiențele a două războaie mondiale și a peste cinci forme diferite de organizare politică. A fost eleva lui Steriade la școala de Belle Arte și apropiata lui Max H. Maxy. A fost căsătorită cu poetul Ștefan Roll, fiul lui Enache Lăptarul, patronul celebrei Lăptării a lui Enache, unde se adunau artiștii de avangardă. A fost apropiată de întreg grupul suprarealist, prietenă cu Victor Brauner, Jules Perahim și Sașa Pană. Cu toate acestea, a rămas mai degrabă un spirit clasic, a pictat peisaje și portrete în manieră academistă și nu s-a lăsat influențată de colegii săi de generație. În timpul războiului, a intrat în mișcarea comunistă ilegală, a fost o antifascistă convinsă, dar după 1945 a refuzat să intre în partid și a ieșit practic din viața publică, trăind exclusiv din manufactură de bijuterii. A fost redescoperită la peste 100 de ani, când i s-au organizat o serie de expoziții și i-au fost editate albume cu lucrările cele mai importante.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][/vc_column][/vc_row]