Cu spectacolul „Migraaanţi sau Prea suntem mulţi în nenorocita asta de barcă” de Matei Vișniec se închide turneul pe care Teatrul Satiricus din Chișinău l-a susținut în București, la invitația Teatrului Evreiesc de Stat, în perioada 9-14 mai 2017, în cadrul proiectului „Teatru peste Prut”, proiect ce se vrea multianual.
De-a lungul celor șase zile a avut loc un schimb cultural atât între echipele celor două teatre, cât și între actorii din Republica Moldova și publicul bucureștean. Dacă actorii au declarat că s-au simțit foarte bine primiți și că spectatorii le-au aplaudat îndelung prestațiile, aceștia la rândul lor au fost extrem de încântați de reprezentațiile artiștilor de peste Prut. De exemplu, despre spectacolul „Maestrul și Margareta”, la care biletele s-au vândut mai repede decât la oricare altul, Otilia ne-a declarat: „A fost o montare bună, mi-a plăcut foarte mult și am apreciat că l-au jucat în rusă, pentru că așa s-a păstrat farmecul lui Bulgakov, cred că româna i-ar fi știrbit din el. Eu oricum știu rusă și n-a fost nevoie să mă uit pe ecranele cu traduceri, dar, din câte am mai zărit uneori, ar fi nevoie de o traducere mai precisă pe alocuri. Și mi-au mai plăcut ideea pe care a mers regizorul, cu turnul Babel, și faptul că spectacolul a fost ușor de urmărit, a avut cap și coadă, a început cu Biblia, s-a terminat cu Biblia.”
Spectacolul „Migraaanţi sau Prea suntem mulţi în nenorocita asta de barcă” din această seară, a cărui acțiune pune accentul pe drumul persoanelor care își părăsesc țara în cautarea unei vieți mai bune, este destul de nou în repertoriul teatrului Satiricus, premiera având loc în luna februarie a acestui an. Actorii încă reflectează asupra rolurilor proprii și a acțiunii, mai ales că montarea este una deosebită, în care publicul se află în proximitatea actorilor, sunt parte integrantă a spectacolului: „Am gândit acest spectacol mult de tot și ceea ce m-a ajutat să rezolv partea regizorală a fost faptul că am pornit de la scenografie. Am semnat scenografia la început, că-mi dădeam seama că nu pot să montez spectacolul ăsta oricum și spectatorul să stea și să privească ce fac migranții aștia. Am zis ca spectatorii, măcar o oră și patruzeci cât durează, să stea și ei în barca aceea, să simtă cum merg pe mare, cîteodată o zi și-o noapte. Și așa am rezolvat și partea regizorală. Matei Vișniec, dacă știți, a scris piesa, și după aceea a mai scris încă 16 scene suplimentare. Scena 4 poate fi înlocuită cu o alta, scena 3 cu o alta și tot așa, deci acest spectacol este o compilație de scene în formula mea, cele despre care am crezut eu că sunt mai importante, iar la alt regizor puteți găsi altele. Încap doar 90 de oameni în această barcă… dacă sunt mai slăbuți încap 100″, a povestit regizorul Alexandru Grecu despre viziunea sa.
Spectacolul este unul complex nu doar din punct de vedere tehnic, ci și textual, este psihologic și dramatic și îi solicită atât pe actori, cât și pe spectatori, pentru că vorbește despre fapte cutremurătoare care chiar s-au întâmplat, după cum spune actrița Elena Oleinic. Imaginea generală a dramatizării este una care include teatrul și filmul în același timp: „există și un ecran pe care se văd venind niște valuri care par că te acoperă, cum stai în barcă te mai pomenești și udat cu apă, ai parte de senzații tari… Este un spectacol-document, cu istorii adevărate, ceea ce-l face și mai interesant. Matei Vișniec a tot discutat cu oamenii aștia și poveștile lor sunt reale. Pe unele le-am refuzat, ni s-a părut că vor duce la un conflict religios, deci s-au omis unele scene pentru că erau destul de dure. Sunt două lumi puse foarte bine în paralel de regizor, pe de o parte lumea migranților, pe de altă parte Uniunea Europeană cu birocrația ei, două lumi foarte bine conturate. E un spectacol pe care eu una îl iubesc, dar de care mă și tem, pentru că e dificil.”
În ceea ce privește rolul propriu, Elena Oleinic povestește amuzată că e unul îndrazneț, de matroană, care vede în acest exod al emigranților o posibilitate de extindere a afacerilor proprii: „Rolul meu este unul aparte, de patroană a unei case de toleranță, foarte interesant. Pentru că se tot discuta despre acele violuri care au avut loc, o patroană a unei case de toleranță anunță o revoluție în domeniul tandreții tarifate: „Cum așa, Europă, ce-ai făcut, ai invitat pe teritoriul tău un milion de tineri fără să le asiguri o minimală deshidratare sexuală?” Avem ironie, muzică, dansuri, o să vedeți, e interesant.”